Despre mine

Fotografia mea
Ruginoasa, Romania
Întrebare de logică: „Te afli într-o cameră întunecată, fără geamuri sau curent electric. Pe masă sunt o lampă, un felinar, lumânări și o cutie de chibrituri cu un singur băț bun. „Ce aprinzi întâi?” Răspunsul e logic „Chibritul!”. Pentru mine, cuvântul scris e lumina din acea cameră întunecată. E puterea de a pune pe hârtie, reală sau virtuală, tot ce altfel n-aș avea curaj să spun în viața de zi cu zi. Vladimir Bukovski spunea „hârtia scrisă arde mai greu". Dacă am trăi într o lume plină de cuvinte, focul ar aduce doar lumină.

joi, 1 decembrie 2016

Ziua de după

      Deja a trecut , soldaţii s-au dus la casele lor , tancurile au plecat spre unitaţile militare , avioanele, caii şi tot ce a însemnat defilarea de azi , stau cuminţi la locurile lor şi , aproape sigur , până la anul pe timpul asta nu prea o să-i mai deranzeje nimeni . Avem o Armata de făcut paradă . Copii care azi au stat cu gurile căscate s-au culcat, ori vorbesc cu prietenii mai puţn norocoşi decât ei , despre ce au văzut ei acolo , la paradă , pe care sigur o vor visa multe seri de acum încolo. 
 
  Fasolile s-au păpat , parangheliile s-au terminat , doar asa, prin cluburi stă să incepă altă petrecere . Aici nu-i ca in armată , să defileze odată pe an , aici se '' defilează '' în fiecare seară . 
  
  Steagurile stau cuminţi în sertare , sau cine mai stie pe unde , şi ele au cam aceiaşi soartă ca tancurile, uniformele, sau tunurile Armatei , se folosesc cam odată pe an , la defilare, sau la vreun meci . 

   Pe facebook dragostea de ţară şi postarile cu România, tricolorul sau eroii se cam termină , se pregăteste Mosul , Neculai , Craciun ..cadouri .. Dar mai ales alegerile, acusi vin şi astea . Ziua Naţională s-a scris şi anul acesta , ne-am iubit ţara , aproape am fost mândri de ea , unii chiar au fost fericiţi ca sunt români ! Au aflat şi de istorie , de niste băieţi care acum 98 de ani au făcut chestia aia..Unirea, şi nu , nu-i margarina ! 

  De mâine e o altă zi , dar nu mai e Naţională , e normală , chiar dacă e tot liberă  , chiar dacă lumea o să fie tot pe la munte , sau , mă rog , cu gândul acolo . Acum ce facem , de mâine , mai avem Românie ? . Sau ne amintim de ea , doar asa , la zile mari şi festive , cu ciolane şi fasole . Azi ne-am iubit ţara , odată la 365 de zile , atunci se unflă mândira în noi , în rest avem o ţară , da parcă nu-i chiar a noastră , că nu defilează zilnic Armata . 

   Îţi iubesti ţara mereu sau doar de ziua ei , decide ! Şi nu e vorba de chestiile patetice , isterice . Nu urli pe drum ca personajele lui Caragiale, sau ca politicienii ce caută voturi , nu îţi desenezi steagul pe frunte , nu scrii vorbe goale despre trecutul glorios . Nu.i asta iubire , e spectacol , nu dragoste . De mâine, de pe 2 Decembrie , ne putem iubi ţara şi daca aruncăm chistocul de la ţigară la gunoi, şi dacă strangem plasticul din munţi şi dacă tăiem cu un copac mai puţin . 

  De mâine , poate fi zilnic o zi Naţională !