Despre mine

Fotografia mea
Ruginoasa, Romania
Întrebare de logică: „Te afli într-o cameră întunecată, fără geamuri sau curent electric. Pe masă sunt o lampă, un felinar, lumânări și o cutie de chibrituri cu un singur băț bun. „Ce aprinzi întâi?” Răspunsul e logic „Chibritul!”. Pentru mine, cuvântul scris e lumina din acea cameră întunecată. E puterea de a pune pe hârtie, reală sau virtuală, tot ce altfel n-aș avea curaj să spun în viața de zi cu zi. Vladimir Bukovski spunea „hârtia scrisă arde mai greu". Dacă am trăi într o lume plină de cuvinte, focul ar aduce doar lumină.

miercuri, 2 noiembrie 2016

Motive pentru a scrie

     

        Imi trag langa mine tastatura , firul se agata de cate ceva , se incolaceste  de piciorul mesei, sau de vreun caiet . E ca un semn , sa nu incep ce vreau sa incep . Dar n-am crezut niciodata in semne , in ghicit viitorul , in zat de cafea sau in popa de caro . Tastatura ajunge pe masa , in fata mea si incep sa scriu . Nu prea stiu despre ce sa scriu  si noroc ca exista tasta cu sageata spre stanga - e tasta magica care sterge tot ce nu am chef sa apara . E un truc ieftin pe care-l folosesc pentru mine, cred ca sterge ce nu vreau sa spun. O face, dar alte propozitii ies la rand si ce-i menit sa se scrie , se scrie .

      Nu am idee despre ce sa scriu . Despre trecut ? El , trecutul , se imparte in multe perioade , in multe vieti , as zice, desi stiu ca nu-i corect . Despre trecutul in care si acum , uneori , persista mirosul de formol , lumina intunecata a ledurilor de pe culoare , zgomotul acela ascutit , pe care nu-l pot descrie dar care, uneori, inca il mai aud , ca un semn ca s-a intamplat . Despre trecut, plin de altfel de jucarii pentru altfel de copil, ? Sau tot despre un trecut , in care se simt alte arome, alte atingeri, vantul din parul tau, zambetul, glasul, povestile ..Clipele in care am fost fericit , la naiba , fara sa stiu ca sunt asa ...

    Despre numele ei , al tau.. Despre noptile in care , la fel ca acum , scriam , dar fara fire ce se agata , tot ca un semn . Dar nici atunci nu credeam in semne... Mirosul de formol din copilarie, mana ta rece din alta viata , rasul tau , vantul, frica mea..Despre toate as scrie, dar totul e despre trecut . Si trecutul asa trebuie sa ramana , in alta viata , bun de amintit in noptile in care ninge , bate vantul si e frig. In noptile de iarna. Numai ca si iarna e tot asa, in trecut.

  Sa scriu despre prezent ? "Ai talent"  mi s-a spus. Poate, dar n-am prezent . Nu stiu ce-i ala. Poate cablul tastaturii , poate netul ce se tot incapataneaza sa pice, sau sa isi revina , ori zilele in care am impresia ca ...De fapt stiu, lumea se invarte, si uneori am senzatia ca asta fac si eu..Ca ma misc . Si poate nu-i o senzatie , poate chiar asa este. Si daca trecutul inseamna amintiri , prezentul inseamna revolta..Chiar si impotriva mea, anarhist fara cauza ce sunt... "Daca vrei sa schimbi scrie" , mi se spune . Si scriu. O fac in prezent , amintindu-mi de trecut ,cu gandul la viitor .

   Desfac cordonul tastaturii ce se incalceste de fiecare data, nu cred in semne, nu cred in talentul meu , nu stiu daca sa cred in viitor. Dar scriu .Si o fac  nu pentru ca un blog o sa mi schimbe viata, nici pentru ca asa m-as descarca. Nu sunt atat de " trasnet " incat sa ma descarc.. Ci pentru ca sant incapatanat ! Atat de incapatanat, incat am reusit sa transform mirosul de formol al copilariei, in parfumul atingerii tale.