Despre mine

Fotografia mea
Ruginoasa, Romania
Întrebare de logică: „Te afli într-o cameră întunecată, fără geamuri sau curent electric. Pe masă sunt o lampă, un felinar, lumânări și o cutie de chibrituri cu un singur băț bun. „Ce aprinzi întâi?” Răspunsul e logic „Chibritul!”. Pentru mine, cuvântul scris e lumina din acea cameră întunecată. E puterea de a pune pe hârtie, reală sau virtuală, tot ce altfel n-aș avea curaj să spun în viața de zi cu zi. Vladimir Bukovski spunea „hârtia scrisă arde mai greu". Dacă am trăi într o lume plină de cuvinte, focul ar aduce doar lumină.

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Romania, tara care se stinge repede

   "  Traieste frumos, iubeste cu pasiune si mori tanar "   Cam asa suna versurile unei melodii cantate de Janis Joplin. In seara de 30 Octombirie anul trecut, s-a trait intens , s-a iubit cu pasiune si Doamne, da...S-a murit tanar

      A trecut un an de la Colectiv , in DEX, daca te apuci sa cauti definitia acestui substantiv vei gasi urmatoarea formulare "    substantiv care     denumește prin forma de singular o pluralitate , considerate ca un întreg, ca o totalitate." . In acea noapte pentru 64 dintre ei   Colectiv a insemna un intreg care ne-a aratat cine santem, sau cine am fi putut fi . 
    


   A trecut un an de atunci , acum toti vor spune multe, toti vor rememora, toti isi vor aminti. Asa e blestemata tara asta, sa se inflameze repede si sa se stinga la fel. Si in urma la tot ramane cenusa. Da au mai fost tragednii, da s-a mai murit , se va mai muri. Da , la Revoltie , sau in razboaie se moare mult , mor tot tinerii, tot frumosi . Stiu. Dar acum n-a fost razboi, revolutie, cataclism natural. Acum a fost...Ce-a fost de fapt ? 

   Ce-am invatat in acest an ? Am invatat ca da, Coruptia ucide , si o face mereu, de zeci de ani de zile. A facut-o in Colectiv, o face in spitale, scoli, pe strada, chiar si in noi. Nu doar coruptia ucide , ci si prostia, nepasarea, lehamitea. Ca o semnatura poate face diferenta dintre viata si moarte . 


  Am crezut ca am invatat multe lucruri, dar de fapt nu am invatat nimic. Pentru 64 de morti , intr-un an de zile au fost trimisi in judecata patronii acelui club, doi pompieri, si un primar, Piedone. Dar nimeni n-a fost inca condamnat. Nu stiu daca asta si-ar dori cei 64 , o condamnare , sau zece n-or sa-i mai aduca inapoi , nici ranile ranitilor n-or sa le vindece . Dar vinovatia unor oameni , nu neaparat a celor pusi azi sub acuzare, vor face , poate, in alte dati diferenta. 


 Intr-un an de zile ne-am tot numarat mortii, le-am invatat cipurile si povestile pe de rost . Stim ca ei au plecat sa-l invete pe Dumnezeu cum sa asculte rock, muzica oamenilor liberi. Stim ca pe crucile si ranile lor s-au catarat alte hiene dornice de putere, de bani. Stim ca ni-i amintim azi , maine, pentru o saptamana din an si ca apoi ii vom uita. Dar ei raman acolo, acea parte din Romania arsa si acoperita de flori si de uitare.


 La Colectiv n-au fost eroi, ci doar niste tineri frumosi , plecati sa asculte rock, sa se distreze, sa fie liberi sa traiasca frumos, sa iubeasca cu pasiune si sa moara tineri.  Si ca intr-un ciudat joc al sortii toate chestiile astea le-au iesit atat de bine incat, fara sa vrea, aproape ca erau sa schimbe o tara. Din pacate tot ce au schimbat a fost destinul propriilor familii, pentru ca Romania nu poate fi mistuita decat de focul unei indolente colective. 


  Dumnezeu sa-i odihneasca si sa ne ajute noua, ca , intr-o zi sa spunem. " Fara ei, coruptia ne-ar fi ucis "