Ziua în care am învăţat ce înseamnă Libertatea

   
                 Acum 27 de ani, în acel Decembrie 89, eram un copil naiv care locuia într-un sătuc mic şi izolat din Moldova. Un copil ce nu știa ce se întâmplă în lume şi nici măcar nu-i prea păsa de lume, trăiam într-un sat cu un singur magazin, un sat cu un singur telefon, care oricum nu funcţiona, în care atunci când ningea sau ploua, drumul devenea impracticabil. Un copil ce nu știa că mai există şi alte dulciuri în afară de batoane cu lapte praf sau praline, astea fiind singurele dulciuri pe care le primeam o dată pe an, adică de Crăciun. Așa eram eu şi restul celor aproape 400 de suflete ce locuiau în acest sat, în acel Decembrie care avea să ne schimbe, mie şi celorlalți români, vieţile.
Deși nu prea știam eu mare lucru şi oricum eram mai peocupat să-mi imaginez ce voi primi de la Moș Crăciun – la noi mereu venea Moș Crăciun nu Gerilă -, trăgeam cu urechea la șușotelile celor mari, adică ale surorii mele şi ale părinţilor. Știam că la Timişoara s-a întâmplat ceva, sub promisiunea fermă că îmi voi ţine gura, aveam şi eu voie să ascult, la fel ca restul satului, Vocea Americii la radio. Stiam că s-a tras, că sunt zeci, poate sute de morţi. Mi-am dat seama că nu-i bine când, după celebra declaraţie a lui Ceausescu, din seara de 20 Decembrie, în care vorbea despre „agenturile străine”, mama începuse să plângă  „Vai de noi, cred că începe războiul”. De asta se temea ea. Eu eram speriat că, pe vreme de război, Moșul s-ar putea să nu ajungă. Era ceva în aer, în afară de timpul prea cald pentru vrmea de iarnă, dar copilul din mine, oamenii simpli de la noi din sat, nu bănuiau că, în vreme ce noi făceam prăjituri pentru Crăciun, în București se trăgea şi oamenii mureau. 

 Restul acestui articol îl puteţi citi aici - http://www.catchy.ro/vezi-mama-ti-am-spus-eu-ca-i-bine-in-democratie/104804

  

Timpul

    " Am un ceas, e o chinezărie ieftină, urâtă, şi care face un zgomot infernal când ticăie. Efectiv, îl urăsc! Dar are un avantaj, e mare, adică vizibil de peste tot. Când timpul trece, vrei să vezi cum i se scurg secundele, cum fiecare tic-tac e o clipă ce s-a dus, nu mai este.
Cum măsori timpul? În secunde, minunte, bătai de puls, clipit din gene. În viaţă trecută, în amintiri, în fiecare apus de soare sau în fiecare fulg de zăpadă ce cade din cer? Cum socoteşti vremea pierdută ca să o poţi măsura pe cea care vine? E singura matematică pe care aş fi vrut să o învăţ, să ştiu cum pot aduna fiecare clipă trecută şi să o fac nemuritoare, să transform minus în plus, să pun vremea cap la cap şi să dea lumină, viaţă, speranţă…"

   restul il gasiti aici - http://www.catchy.ro/suntem-fiinte-ciudate-asteptam-sa-treaca-timpul-si-apoi-ne-este-dor-de-el/104614

Ziua de după

      Deja a trecut , soldaţii s-au dus la casele lor , tancurile au plecat spre unitaţile militare , avioanele, caii şi tot ce a însemnat defilarea de azi , stau cuminţi la locurile lor şi , aproape sigur , până la anul pe timpul asta nu prea o să-i mai deranzeje nimeni . Avem o Armata de făcut paradă . Copii care azi au stat cu gurile căscate s-au culcat, ori vorbesc cu prietenii mai puţn norocoşi decât ei , despre ce au văzut ei acolo , la paradă , pe care sigur o vor visa multe seri de acum încolo. 
 
  Fasolile s-au păpat , parangheliile s-au terminat , doar asa, prin cluburi stă să incepă altă petrecere . Aici nu-i ca in armată , să defileze odată pe an , aici se '' defilează '' în fiecare seară . 
  
  Steagurile stau cuminţi în sertare , sau cine mai stie pe unde , şi ele au cam aceiaşi soartă ca tancurile, uniformele, sau tunurile Armatei , se folosesc cam odată pe an , la defilare, sau la vreun meci . 

   Pe facebook dragostea de ţară şi postarile cu România, tricolorul sau eroii se cam termină , se pregăteste Mosul , Neculai , Craciun ..cadouri .. Dar mai ales alegerile, acusi vin şi astea . Ziua Naţională s-a scris şi anul acesta , ne-am iubit ţara , aproape am fost mândri de ea , unii chiar au fost fericiţi ca sunt români ! Au aflat şi de istorie , de niste băieţi care acum 98 de ani au făcut chestia aia..Unirea, şi nu , nu-i margarina ! 

  De mâine e o altă zi , dar nu mai e Naţională , e normală , chiar dacă e tot liberă  , chiar dacă lumea o să fie tot pe la munte , sau , mă rog , cu gândul acolo . Acum ce facem , de mâine , mai avem Românie ? . Sau ne amintim de ea , doar asa , la zile mari şi festive , cu ciolane şi fasole . Azi ne-am iubit ţara , odată la 365 de zile , atunci se unflă mândira în noi , în rest avem o ţară , da parcă nu-i chiar a noastră , că nu defilează zilnic Armata . 

   Îţi iubesti ţara mereu sau doar de ziua ei , decide ! Şi nu e vorba de chestiile patetice , isterice . Nu urli pe drum ca personajele lui Caragiale, sau ca politicienii ce caută voturi , nu îţi desenezi steagul pe frunte , nu scrii vorbe goale despre trecutul glorios . Nu.i asta iubire , e spectacol , nu dragoste . De mâine, de pe 2 Decembrie , ne putem iubi ţara şi daca aruncăm chistocul de la ţigară la gunoi, şi dacă strangem plasticul din munţi şi dacă tăiem cu un copac mai puţin . 

  De mâine , poate fi zilnic o zi Naţională ! 

'' Da' ce mă , ce a făcut România pentru mine ? ''

    1918, pe Muntele Sorica, undeva în zona Carpaţilor de curbură, cine mai știe exact locul?, e plin de soldaţi morţi, răniţi, cei care rămân în viaţă caută în raniţele celor care au trecut dincolo. Poate găsesc ceva de trimis acasă. Să ştie părinţii unde le-au rămas copiii. Într-o raniţă, o bucăţică de hârtie. Nu era o scrisoare către iubită sau părinţi… Era o poezie. Între o bătălie şi o moarte, soldaţii scriau poezii… Numele acelui soldat nu-l ştie nimeni, dar au rămas versurile sale… Către România, acel vis pe care el n-a mai apucat să-l trăiască…

„Nu plânge, maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!”

Continuarea o găsiţi aici - http://www.catchy.ro/da-ce-ma-ce-a-facut-romania-pentru-mine/103867

Fidel

          „Acest mort mai poate vorbi. Acest mort mai poate face planuri. Acest mort nu e mort încă. Cu arma în mână, nu îmi pasă cum am să mor, dar sunt sigur că americanii ne vor invada, asa că voi muri cu arma în mână, luptând.”  Aşa spunea, în 1959, într-un interviu pentru Wall Street Journal, Fidel Castro.

S-a înşelat. Americanii n-au invadat Cuba, iar el n-a murit cu arma în mână, ci într-un spital din Havana, de bătrâneţe, la 90 de ani. Să fii dictator şi să mori de batrâneţe asta înseamnă să fii Castro. Cel care a condus 49 de ani Cuba şi s-a opus toată viaţa Americii.
Castro a fost un dictator, aşa cum dicţionarul politicii descrie dictatorii. A confiscat averi, a distruns partidele politice, a suprimat libertatea presei, Cuba n-a avut opoziţie pentru că nimeni n-a cutezat să-i spună „Nu”. Lui Castro. Dar a reuşit să facă dintr-o ţară mică şi lipsită de importanţă, o insulă, un duşman pe care măreaţa Americă n-a reuşit să-l învingă. 

Continuarea acestui articol o gasiti aici -  http://www.catchy.ro/fidel/103706

Fata cu un fluture pe mână

  
    ''  Era acolo, rezemată de un copac, cu privirea pierdută, cu gândul aiurea, poate la cineva, poate la nimeni. Rezemată de un copac, într-o seară prea caldă de vară, o fată fuma plictisită, fără nume, fără chip, fără trecut, fără nu ştiu ce viitor. În viaţă vezi multe chipuri, îţi trec prin faţă aşa cum toamna mii de frunze cad din copaci. Sunt doar umbre, sau voci, ori pasi pierduţi, nu îţi rămân în minte, nu ai timp să le observi, trec aşa cum trec clipele prin ceasul timpului.'' 

  Acesta e un fragment , restul acestui articol se poate citi pe site+ul revistei online Catchy . ro.

http://www.catchy.ro/fata-cu-un-fluture-pe-mana/103571

    

''Merităm statuie ba ''

„   „Merităm să ne faceţi statuie, bă… Pentru tot ce-am făcut noi pentru România, în condiţiile de aici, merităm statuie! Se duce fotbalul românesc, se duce!”. Aşa spune Hagi acum 18 ani, într-un neaşteptat exces de furie, spre apusul carierei sale de fotbalist. Au râs mulţi de el atunci, Hagi n-a fost niciodată un bun comunicator, n-a fost nici măcar vreun prezicător celebru, dar a fost un mare, un uriaş sportiv… Şi sportivii simt mereu când vine sfârşitul. Hagi, în acea zi, a fost ca o sirenă ce anunţa o imensă catastrofă, ca un EKG ce anunţa moartea… Moartea fotbalului românesc!

Am scris acest articol cu gandul la el , la Didi Prodan , la cel care ayi s-a dus departe..Spre un alt cer...Restul acestui articol îl găsiţi aici . http://www.catchy.ro/meritam-statuie-ba/103411

Iubire în rate

Se vinde şi se cumpără totul, oferte, reduceri, cifre cu minus în faţă, de parcă am trăi doar într-o iarnă geroasă, dar… goală. Trăim în lumea în care totul e online, abonamente, carduri, PIN-uri, „Cumpără, cumpără!”, asta auzim mereu. Mai des decât „Trăieşte, trăieşteee!”. Trăim pe card, iubim pe credit.

În lumea în care totul se vinde şi se cumpără, în care nimicul cel mai mic se vinde scump, iubirea, chestia asta tot mai ciudată şi parcă mai rară, are preţul său. E scoasă deseori şi ea la vânzare, poleită, şi mai mereu mincinoasă. Nu va trece mult şi, într-o zi, vom avea o dată anume în care să o vindem, să o cumparăm. Logic, tot la reduceri. Şi nu acel gen de iubire care se vinde de mii şi mii de ani, ci dragostea cu care ne lăudăm toţi, de care, cică, toţi am avea nevoie.

Restul acestui articol îl puteţi citi şi aici - http://www.catchy.ro/iubire-in-rate/103334

Tara desenelor animate

 
    Există multe ţări de desene animate, însă doar SUA şi-a ales ca Preşedinte un Donald! Probabil că paznic la Bum-bum nuclear va fi numit Mickey Mouse, locul lui Tom şi Jerry nu-i sigur. Acum toată lumea se întreabă cum de a fost posibil ca Hillary să piardă alegerile.

restul acestui articol il gasiti pe catchy.ro, locul unde scriu acum . 

http://www.catchy.ro/tara-desenelor-animate/103019

Moldova vs SUA

  "Mai sunt câteva ore şi SUA va alege. Ori pe Hillary Clinton, prima femeie ce are curajul şi determinarea de a deveni, cu adevărat, Prima Doamnă, ori pe-un tip cu păr portocaliu, cu freză de adolescent la pubertate, dar care a ştiut mereu să fie în atenţia lumii, să facă bani, să devină celebru: Donald Trump " 
Restul acestui articol il gasiti aici ;


http://www.catchy.ro/moldova-vs-sua/102998

Motive pentru a scrie

     

        Imi trag langa mine tastatura , firul se agata de cate ceva , se incolaceste  de piciorul mesei, sau de vreun caiet . E ca un semn , sa nu incep ce vreau sa incep . Dar n-am crezut niciodata in semne , in ghicit viitorul , in zat de cafea sau in popa de caro . Tastatura ajunge pe masa , in fata mea si incep sa scriu . Nu prea stiu despre ce sa scriu  si noroc ca exista tasta cu sageata spre stanga - e tasta magica care sterge tot ce nu am chef sa apara . E un truc ieftin pe care-l folosesc pentru mine, cred ca sterge ce nu vreau sa spun. O face, dar alte propozitii ies la rand si ce-i menit sa se scrie , se scrie .

      Nu am idee despre ce sa scriu . Despre trecut ? El , trecutul , se imparte in multe perioade , in multe vieti , as zice, desi stiu ca nu-i corect . Despre trecutul in care si acum , uneori , persista mirosul de formol , lumina intunecata a ledurilor de pe culoare , zgomotul acela ascutit , pe care nu-l pot descrie dar care, uneori, inca il mai aud , ca un semn ca s-a intamplat . Despre trecut, plin de altfel de jucarii pentru altfel de copil, ? Sau tot despre un trecut , in care se simt alte arome, alte atingeri, vantul din parul tau, zambetul, glasul, povestile ..Clipele in care am fost fericit , la naiba , fara sa stiu ca sunt asa ...

    Despre numele ei , al tau.. Despre noptile in care , la fel ca acum , scriam , dar fara fire ce se agata , tot ca un semn . Dar nici atunci nu credeam in semne... Mirosul de formol din copilarie, mana ta rece din alta viata , rasul tau , vantul, frica mea..Despre toate as scrie, dar totul e despre trecut . Si trecutul asa trebuie sa ramana , in alta viata , bun de amintit in noptile in care ninge , bate vantul si e frig. In noptile de iarna. Numai ca si iarna e tot asa, in trecut.

  Sa scriu despre prezent ? "Ai talent"  mi s-a spus. Poate, dar n-am prezent . Nu stiu ce-i ala. Poate cablul tastaturii , poate netul ce se tot incapataneaza sa pice, sau sa isi revina , ori zilele in care am impresia ca ...De fapt stiu, lumea se invarte, si uneori am senzatia ca asta fac si eu..Ca ma misc . Si poate nu-i o senzatie , poate chiar asa este. Si daca trecutul inseamna amintiri , prezentul inseamna revolta..Chiar si impotriva mea, anarhist fara cauza ce sunt... "Daca vrei sa schimbi scrie" , mi se spune . Si scriu. O fac in prezent , amintindu-mi de trecut ,cu gandul la viitor .

   Desfac cordonul tastaturii ce se incalceste de fiecare data, nu cred in semne, nu cred in talentul meu , nu stiu daca sa cred in viitor. Dar scriu .Si o fac  nu pentru ca un blog o sa mi schimbe viata, nici pentru ca asa m-as descarca. Nu sunt atat de " trasnet " incat sa ma descarc.. Ci pentru ca sant incapatanat ! Atat de incapatanat, incat am reusit sa transform mirosul de formol al copilariei, in parfumul atingerii tale.

Romania schimbata a lui Johannis

         
            Un nemernic ! Nu ma feresc de cuvinte, ce a facut in aceasta dimineata Johannis , in fata clubului Colectiv , acolo unde a mers, chipurile pentru a depune o coroana de flori, nu-i altceva decat un cinism rece de politician nemernic .
 
        Cu glasul sau molcom si ferm , Johannis ne-a spus ca ce s-a intamplat la Colectiv a schimbat Romania . Ca ei n-au murit degeaba..Da, s-a schimbat ceva, , cu acelasi cinism rece, cu acelasi ranjet pe fata, tot el , Presedintele Romaniei, cand nici tarana de pe mormanturile celor de atunci nu se uscase, cand carnea si ranile erau vii pe oamenii aproape morti, tot el, Jahannis, ne spunea ca are guvernul dorit. Guvernul sau . Guvernul Ciolos .

   Asta s-a schimbat in acest an , si poate dumnealui si-a mai schimbat ceva prin cele sase case ale sale, sau poate niste paltoane, niste sefi pe la SRI , SIE, sau dracu mai stie care Servicii ce exista in Romania. In rest nu s-a schimbat nimic dl Presedinte . Avem aceleasi spitale care colcaie de germeni, de infectii, de MOARTE ! .Avem aceiasi medici care pleaca , si pleaca domnilor politicieni pentru ca nu sant platiti !
Avem aceleasi dotari proaste, aceleasi cladiri care vor pica la primul cutremur, care vor arde la primul incendiu, in care alti tineri frumosi vor muri dl Presedinte .

   Da, s-a schimbat totusi ceva, am facut alte Monumente, multe monumente, de unul ne-a spus chiar azi dl Presedinte. Inaugurat la Cotroceni, pe baza de coliva si de festivism. Fix asta ne lipsea. Inca un monument, inca un nume de Bulevard unde betivii se vor pisa pe numele mortilor. Avem Monumente, ne-a spus dl Presedinte . Si tot azi, dupa ce a incheiat cucantarea in care ar fi trebuit sa taca, sa TACA naibi din gura asa cum a tacut cand n-a trebuit . Dl Johannis i-a invitat pe supravietuitori la Cotroceni, la o slujba . Sa le spuna si acolo ca Romania s-a schimbat asa cum lor , celor care n-au murit atunci , li s-a schimbat pansamentul zi de zi . Da, dl Presedinte, Romania s-a schimbat, din gunoi fumegand ne-am transformat in infectie arsa !


 ps, desi i-a invitat la Cotroceni , dl Presedinte nu a avut timp sa discute cu niciun supravietuitor prezent la Cotroceni. S-a grabit sa plece acasa, la Sibiu !

http://www.turnulsfatului.ro/2016/10/30/presedintele-iohannis-la-un-de-la-colectiv-romania-s-schimbat-bine-societatea-s-schimbat-suntem-mai-constienti/

Romania, tara care se stinge repede

   "  Traieste frumos, iubeste cu pasiune si mori tanar "   Cam asa suna versurile unei melodii cantate de Janis Joplin. In seara de 30 Octombirie anul trecut, s-a trait intens , s-a iubit cu pasiune si Doamne, da...S-a murit tanar

      A trecut un an de la Colectiv , in DEX, daca te apuci sa cauti definitia acestui substantiv vei gasi urmatoarea formulare "    substantiv care     denumește prin forma de singular o pluralitate , considerate ca un întreg, ca o totalitate." . In acea noapte pentru 64 dintre ei   Colectiv a insemna un intreg care ne-a aratat cine santem, sau cine am fi putut fi . 
    


   A trecut un an de atunci , acum toti vor spune multe, toti vor rememora, toti isi vor aminti. Asa e blestemata tara asta, sa se inflameze repede si sa se stinga la fel. Si in urma la tot ramane cenusa. Da au mai fost tragednii, da s-a mai murit , se va mai muri. Da , la Revoltie , sau in razboaie se moare mult , mor tot tinerii, tot frumosi . Stiu. Dar acum n-a fost razboi, revolutie, cataclism natural. Acum a fost...Ce-a fost de fapt ? 

   Ce-am invatat in acest an ? Am invatat ca da, Coruptia ucide , si o face mereu, de zeci de ani de zile. A facut-o in Colectiv, o face in spitale, scoli, pe strada, chiar si in noi. Nu doar coruptia ucide , ci si prostia, nepasarea, lehamitea. Ca o semnatura poate face diferenta dintre viata si moarte . 

  Am crezut ca am invatat multe lucruri, dar de fapt nu am invatat nimic. Pentru 64 de morti , intr-un an de zile au fost trimisi in judecata patronii acelui club, doi pompieri, si un primar, Piedone. Dar nimeni n-a fost inca condamnat. Nu stiu daca asta si-ar dori cei 64 , o condamnare , sau zece n-or sa-i mai aduca inapoi , nici ranile ranitilor n-or sa le vindece . Dar vinovatia unor oameni , nu neaparat a celor pusi azi sub acuzare, vor face , poate, in alte dati diferenta. 

 Intr-un an de zile ne-am tot numarat mortii, le-am invatat cipurile si povestile pe de rost . Stim ca ei au plecat sa-l invete pe Dumnezeu cum sa asculte rock, muzica oamenilor liberi. Stim ca pe crucile si ranile lor s-au catarat alte hiene dornice de putere, de bani. Stim ca ni-i amintim azi , maine, pentru o saptamana din an si ca apoi ii vom uita. Dar ei raman acolo, acea parte din Romania arsa si acoperita de flori si de uitare.

 La Colectiv n-au fost eroi, ci doar niste tineri frumosi , plecati sa asculte rock, sa se distreze, sa fie liberi sa traiasca frumos, sa iubeasca cu pasiune si sa moara tineri.  Si ca intr-un ciudat joc al sortii toate chestiile astea le-au iesit atat de bine incat, fara sa vrea, aproape ca erau sa schimbe o tara. Din pacate tot ce au schimbat a fost destinul propriilor familii, pentru ca Romania nu poate fi mistuita decat de focul unei indolente colective. 

  Dumnezeu sa-i odihneasca si sa ne ajute noua, ca , intr-o zi sa spunem. " Fara ei, coruptia ne-ar fi ucis " 

. 

Aliati diferiti, aceiasi slugarnicie.

  

  Nu cred in coincidente, politica romaneasca din ultimii 20 de ani m-a facut sa nu cred in asemenea evenimente. Asa ca nu cred ca ieri, la interval de nici doua ore , atat Presedintele Johannis, cat si Ambasadorul SUA, Hans Klemm , nu stiu care o fi mai important pentru Romania, au cuvantat aproape simultan. 

  Despre cea a spus Johannis pentru Adevarul nu prea are rost sa vorbim, in general la fiecare fraza a folosit cam aceleasi cuvinte, chibzuiala, moderatie, intelepciune.. Adica ce-i place lui cel mai mult, politica pasului pe loc. Inclusiv in problema Unirii, de care Johannis se fereste sa discute ca dracu de tamaie. Mult mai interesant a fost ce a declarat, pentru News.ro , Ambasadorul Klemm. 

 Cu nici 10 zile inainte de alegerile din SUA , dl Klemm ne-a dat iar lectii de buna purtare si de mare invatatura . Dar nu ne-a vorbit despre situatia in care ar ajunge la putere in State un tip ca Donald Trump , ci ne-a vorbit despre ce-ar trebui sa algem noi, romaniii. Adica putem alege pe oricine, numai pe cine vrem noi nu. 

" Sustin pe deplin mesajul Presedintelui Johannis si lupta sa, si a sefei DNA, impotriva coruptiei. "  Mesajul presedintelui e acela ca el nu va numi niciodata un prim-ministru cu probleme penale, indiferent de ce partid ar castiga alegerile. Adica indiferent de ce vor ramanii. Asa dar pe 11 decembrie ne prezentam degeaba la vot, Ciolos ramane premeir. Sau daca nu , Dancu, adica tot un drac . 

 Tot in acelasi interviu, Ambasadorul Klem  a spus ca Laura Codruta Kovesi, in calitate de sefa DNA,  a reusit sa trimita la inchisoare numeroase persoaane puternice si influente. Probabil se refera la dosarul Microsoft , unde cea mai mare condamanare a primit-o Gheorghe Stefan, 6 ani de inchisoare. In vreme ce Dorin Cocos a fost condamant la 2 ani si 4 luni. Adica condamnari puternice nu gluma. 

 Ca sa incheie apoteotic, dl Klemm a spus ca el, in calitate de american , sprijina casatoriile persoanelor gay, dar, in marinimia lor, SUA lasa Romaniei posibilitatea sa decida singura in aceasta privinta. Dar " recomandarea " e deja facuta . 

 In acest moment, SUA, prin vocea Ambasadorului sau in Romania, nu face altceva decat sa dicteze Romaniei ce trebuie sa faca, cum sa voteze, cum sa isi apere valorile familiare. Asta fara sa ofere nimic, in loc, doar un proiect cu niste rachete la Deveselu. Ce face acum America si cum se comporta Romania nu suna a trata de prietenie, ci a conditii de vasalitate. 

 Eu nu cred in coincidente , nici in politica romaneasca, nici in cea mondiala. Nu cred nici in grija rusilor sau americanilor pentru aliatii lor. Dovada sta Siria, dovada sta si o alta declaratie a altui Ambasador al SUA, cel de la Chisinau, care a supus ca Romania si Moldova sant doua tari diferite . Adica dix ce cred rusi..Multumim partenerilor nostri dragi. 

Am revenit !

 

 Azi am intrat pe net cu gandul sa - mi fac blog . Am intrat pe Google si ....Surpriza ! Aveam blog . De fapt stiam de el, numai ca , dupa doi ani, in care n-am intrat deloc " pe el " am crezut ca nea Google mi l-a sters. Dar se vede ca nu se uita , nu se sterge nimic pe aici. Asa ca uite, am revenit .

  

   E vreme perfecta de scris, ploua , e frig , e toamna si e un alt inceput pentru mine . De data asta promit , atat cat poate promite un peste :) , ca ma voi tine de capul tau, prietene Blog. E tot un fel de a vorbi singur Sinccer, nu cred ca voi fi citit , santem multi care incearca sa scrie, acum am intrat si eu :), si prea putini care stim sa citim  . Dar voi incerca sa scriu, macar de dragul zgomotului pe care-l fac tastele cand sant apasate . Seamana cu sunetul picaturilor de ploaie. Si mie imi place ploaia. 

  Au trecut doi ani de cand n-am mai fost pe aici, coincidenta, sau doar ciclu democratic, si atunci era tot campanie electorala. Deci subiecte vor fi, har Domnului. In doi ani nimic nu s-a schimbat, si nu se va schimba. A trecu aproape un an si de la Colectiv. La fel, nu s-a intamplat nimic, e timp sa vorbim despre toate. Nu ca ar mai conta. 64 dintre cei buni si frumos nu mai sant, si nimic, dar absolut nimic nu-i mai intoarce. Dar daca-i vom uita poate intr-o zi altii , la fel de buni si de frumosi, vor pleca iar. 

 Am revenit aici, in lumea celor care scriu, poate si citesc, am revenit si sper ca voi fi bun, macar suficient de bun cat sa-mi plac mie, cat sa nu acopar fiecare oglinda din lumea scrisului meu. Nu am sters nimic din ce-am scris acum multi ani, nu pentru ca mi-a placut, ci pentru ca nu cred in trecutul care se sterge, daca nu mi-a sters Google nimic, eu de ce-as sterge ? Sant tot eu, Florin , la fel de NO-civ .Si  lumea imi va citi gandurile !