Cand eram mic imi era teama de omizi,Mari,gelatinoase ,grase si cu multe picioare..mereu agatate de casa,mereu avan norocul sa-mi pice cate una in cap.Le uram ce sa mai..chestii nocive si nefolositoare,asa le consideram.Apoi intr-o zi am vazut o chestie ca un ghem ,alba,si matasoasa.."Ce-i asta ? " intreb eu.."Pai ce sa fie " mi se raspunde "Un fluture ce se pregateste sa se nasca dintr-o omida..." Cum adica.fluturii aia colorati,frumosi,care ii vad cum zboara toata ziua pe aici sint de fapt omizi !?" "Da,sint omizi ,acum nu te mai temi de ele ? " N-am raspuns ..Asa e si cu viata asta,traim mereu judecand dupa aspectul exterior,ce nu intelegem,ce nu ne place respingem mereu ,punem mereu pecetea urateniei.Asteptam pe cineva in viata care sa ne transforme din omizi in ..fluturi ....
https://www.youtube.com/watch?v=5_urk70jrrY
Despre mine
- florin.b
- Ruginoasa, Romania
- Întrebare de logică: „Te afli într-o cameră întunecată, fără geamuri sau curent electric. Pe masă sunt o lampă, un felinar, lumânări și o cutie de chibrituri cu un singur băț bun. „Ce aprinzi întâi?” Răspunsul e logic „Chibritul!”. Pentru mine, cuvântul scris e lumina din acea cameră întunecată. E puterea de a pune pe hârtie, reală sau virtuală, tot ce altfel n-aș avea curaj să spun în viața de zi cu zi. Vladimir Bukovski spunea „hârtia scrisă arde mai greu". Dacă am trăi într o lume plină de cuvinte, focul ar aduce doar lumină.
