Mos Ion

Parca-l vad si azi.Tot satul il stia sub porecla de Budeanu asa ii spunem .De la ce vine aceasta porecla nimeni nu stie .Parca-l vad si azi.Era un mos inalt si slab,cu nas mare si carn .,nu refuza niciodata un pahar sau mai multe de rachiu,dar nu inseamna ca era betiv.Il vad cum se aseza pe prispa cind venea pe la noi ,isi scotea o tigara ,de aia ,din cea mai joasă speta,Bucegi,sau Carpati ,nu mai retin.Isi aseza tacticos tigara in gura si apoi incerca sa o aprinda ,lucru care nu era mereu tocmai simplu.Mereu folosea trei-patru bete de chibrit pina reusea,primul nu se aprindea ,al doilea era mai mereu stins ori de o rafala de vind,ori de o criza de tusa ,de care tot tigarile erau vinovate ." E semn de la Dumnezeu Mos Ioane " asa il cheama pe numele de botez " tre sa lasi tigarile " asa ii zicea mama ,mosneagul zimbea  " Eeee le-as lasa eu pe ele,da nu ma lasa ele pe mine.." .raspundea el bucuros ca a reusit in cele din urma sa isi aprinda tigara buclucasa.Ritualul era mereu acelasi,la inceput tragea din tigara unul,doua fumuri asa cu o lacomie de parca n-ar mai fi fumat de saptamini intregi desi de la ultima tigara nu trecuse inca un ceas,iar apoi fuma incet si ingurat,mai ales dupa un pahar ,sau doua ,de rachiu.Budeanu a trait mereu ca un om amarit,cind era mic a fost un fel de sluga la cei oleaca mai instariti,apoi pe timpul CAP-ului s-a mai pus un pic pe picioare,dar cînd ai 7 copii,un porc ,o vaca si citeva gaini nu te fac bogat.Dar nu asta era marele of al lui Mos Ion ,copii si i-a pus cit de cit la locul sau "Ei n-or sa chinie asa ca mine" zicea el multumit.Nevasta i-a murit intr-o zi ploioasa de toamna,atac cerebral,iar tigarile s-au inmultit dupa asta si mai mult,erau un fel de alinare.Au trecut citeva ore de cind a venit pe la noi si linga Mos Ion s-au adunat deja citeva mucuri de tigara,gindul meu e aiurea,la joaca de a doua zi,mama si tata au treaba,e mult de munca vara la tara,mosneagul e cu gindul departe."Tu stii ca am omorit doi oameni ?" imi zice el fara sa se uite la mine."Cum asa mos Ioane ?" ,il intreb uimit si speriat.Cind avea vreo 18 ani Budeanu a plecat la razboi,voluntir ,asa cum ii placea sa se laude ,de saracie,ce ,daca-r fi stat acasa nu avea tot atitea sanse sa moara ? De foame cel putin.A luptat in Ardeal,a eliberat Carei-ul ,iar apoi a ajuns pina la Budapesta,in Cehoslovacia ,pina la poalele Muntilor Tatra "Rusii stateau ascunsi in transee si ne trimeteau pe noi sa murim primi,ei veneau si puneau steagul " asa imi povestea mos Ion,desi politica nu i-a placut niciodata.Linga el au murit multi flacai adevarati,pe el nu la atins nici o schija " A tinut Dumnezeu cu amaritul " asa isi explica.E la a nu stiu cita tigara,si a consumat deja o cutie de chibrituri.."Cum i-ai omorit mosule ?" il intreb cu acea curiozitate de copil."Eram speriat,fugeam pe cimp cu automatul in mina si degetul pe tragaci,dintr-un tufis mi-au sarit doi nemti in fata ,fugeau si ei,m-am speriat mai baiete..M-am speriat si am tras tot incarcatorul in ei ..Am tras mai,am tras de frica si i-am vazut cum pica !" Tigara din gura ii tremura " Am omorit doi baieti tineri ca mine..Si unu dintre ei avea ochii  albastri ,ca tine Florine " " Da de unde stii cum avea ochii ?" il intreb " Am trecut pe linga ei,murise saracu cu ochii deschisi.Eu am venit acasa,am avut copii,dar ei saraci,pe ei i-au mincat ciorile sau i-au ingropat in pamint strain ..si eu i-am omorit " .Din ochii lui mos Ion curg doua lacrimi,cite una pentru fiecare dintre baietii aia doi ramasi acolo acum ..multi ani.Budeanu a murit la fel de simplu cum a trait,pe o banca ,rezemat de peretele casei ,cu ochii deschisi ,privind cerul unde a plecat sa se intilneasca cu acei doi tineri pe care el,de frica,i-a ucis intr-un razboi lipsit de sens,de umanitate.Iar unul dintre ei avea ochii albastri  ca cerul de unde Dumnezeu vede si iarta multe.